Butterfly effect sau cum a schimbat istoria lumii Leana din Petreşti

În timpul vizitei în SUA din aprilie 1978 a cuplului Ceauşescu, României i s-a făcut o ofertă extraordinară:

„Într-o întâlnire la care au participat numai preşedintele Carter, Zbigniew Brzezinski, Nicolae si Elena Ceauşescu şi translatorul român, Sergiu Celac, Carter s-a oferit să listeze la bursă industria României, evaluată atunci la aproximativ 147 miliarde de dolari.”1

Potrivit relatării lui Larry Watts, Elena Ceauşescu a avut o reacţie violentă la propunere, clamând că americanii vor să cumpere România pentru 147 mld. dolari2.

La vremea aceea, principalii aliaţi de orientare anti-sovietică ai lui Ceauşescu, Maurer şi Bodnăraş, părăsiseră scena: Maurer se retrăsese în 1974 iar Bodnăraş murise în 1976. Aşa că principalul „consilier” al lui Ceauşescu rămăsese soţia.

În cadrul delegaţiei române, conduse de cuplul dictatorial, a urmat o dezbatere lungă şi furtunoasă (o noapte întreagă) pe marginea propunerii americane. În opinia lui Watts, lungimea dezbaterii indică faptul că opinia Elenei Ceauşescu era contrazisă de cineva cu autoritate, iar acest cineva nu putea fi în acel moment decât Ceauşescu însuşi, care ar fi fost înclinat să accepte oferta.

În cazul în care interpretarea lui Watts privind disputa dintre cei doi Ceauşeşti este corectă, trebuie recunoscut că, în pofida reputaţiei de prostie a Elenei Ceauşescu, poziţia ei a fost cea realistă.
Până la urmă, după cum ştim cu toţii, a şi avut câştig de cauză.

Industria romanească nu putea fi listată la bursă, pentru asta ar fi trebuit modificată constituţia de atunci, conform căreia:

„Economia nationala a Romaniei este o economie socialista, bazata pe proprietatea socialista asupra mijloacelor de productie.”

„Proprietatea socialista asupra mijloacelor de productie este fie proprietate de stat – asupra bunurilor apartinind intregului popor, fie proprietate cooperatista – asupra bunurilor apartinind fiecarei organizatii cooperatiste.”

Ar fi fost necesară trecerea României la economia de piaţa, începând din 1978. Cu tot cortegiul de peripeţii, pentru că nu există niciun motiv care să ne facă să credem că reforma începută în 1978 ar fi fost mai uşoară decât cea începută în 1990. Am fi beneficiat poate de mai mult sprijin occidental, dar şi de ostilitatea extremă a sovieticilor.

Pentru a înţelege în ce fel, în acea noapte din aprilie 1978, Elena Ceauşescu a schimbat poate istoria lumii, propun un mic scenariu pentru situaţia în care nu opinia ei ci a lui Ceauşescu ar fi prevalat:

1) În 1978 – 1979, Constitutia R.S.R. este modificată pentru a permite organizarea de societăţi comerciale, urmată de tot cortegiul de reforme economice pe care le-am avut după 1990: legea 31/1990, legea privatizării, etc.

2) Începând din 1980, reformele, puse în aplicare, provoacă degradarea nivelului de trai, cum s-a întâmplat cu un deceniu mai târziu. După cum am scris mai sus, nu avem motive să credem că trecerea la economia de piaţă ar fi fost mai uşoară în anii ’80 decât zece ani mai târziu. Apar şomajul, inflaţia, grevele, protestele de stradă. Nemulţumirea populară este canalizată şi stimulată de aceiaşi kaghebişti care au făcut-o în 1989.

3) Concomitent, începând chiar din 1978, URSS face demonstraţii de forţă la graniţă şi impune un embargou asupra aprovizionării României cu resurse naturale, dar şi cu armament şi piese de schimb pentru echipament militar. Cheltuielile militare ale României trebuie să crească, în loc să scadă cum s-a întâmplat în anii ’90.

4) Cheltuielile cu apărarea şi cele sociale (apărând şomajul) cresc, proliferează corupţia generată inevitabil de privatizare, iar efortul bugetar suplimentar sugrumă programul ceauşist de lucrări publice care a contribuit de bine de rău la creşterea economică în anii ’80 (cei reali, nu cei din scenariul meu).

5) Listarea industriei româneşti este un dezastru, preţurile acţiunilor se duc spre zero.

6) Pe la mijlocul anilor ’80, când vine la putere Gorbaciov, în lagărul socialist nu mai e nevoie de ipoteze şi previziuni privind rezultatele reformei economice, deoarece acestea se pot constata prin observare directă în România.

Mai pe scurt, imaginaţi-vă anii ’90 din România daţi înapoi cu 12 ani. Mutaţi 1990 în 1978.
Imaginaţi-vă sărăcia, corupţia, grevele, mineriadele lângă URSS-ul lui Brejnev, Andropov şi Cernenko, lângă Ungaria lui Kadar sau Bulgaria lui Jivkov.

În 1985, când Gorbaciov a venit la putere în URSS, nu exista niciun precedent al trecerii de la economia de comandă la economia de piaţa, doar situaţia inversă se mai întâmplase. Cei care au subscris la perestroika şi glasnost nu aveau de unde să ştie ce dezastru va urma.

Dacă Elena Ceauşescu ceda în disputa cu soţul său în SUA, în aprilie 1978, România ar fi trecut poate la economia de piaţă, iar lagărul socialist ar fi cunoscut cu certitudine în 1985 consecinţele reformei economice, având exemplul unei Românii ca cea din 1995-1996 „transportat” înapoi în timp.
Reforma gorbaciovistă nu ar fi avut nicio şansă, presupunând că Gorbaciov ar mai fi îndrăznit s-o propună. URSS poate ar fi mai existat şi astăzi.

__________________________
1Larry L. Watts, „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni …”, Ed. RAO, Bucureşti, 2011, p. 705
2Larry L. Watts, „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni …”, Ed. RAO, Bucureşti, 2011, p. 706

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s