Amintiri despre o bestie stalinistă: Silviu Brucan

Vi-l mai amintiţi pe Silviu Brucan? Tineretul de 20-25 de ani, probabil nu. Din fericire, a murit în 2006 (din nefericire, s-a întâmplat la 90 de ani, fără a fi fost adus în faţa justiţiei pentru incitările la ură şi represiune din Scânteia în anii 1940, aşa cum nevastă-sa Alexandra Sidorovici, în calitate de acuzator public al Tribunalul Poporului, a făcut cu ziariştii Pamfil Şeicaru şi Nichifor Crainic sau cu poetul Radu Gyr, conform wikipedia.)

Un bătrân stalinist, extrem de influent în anii ’90. În ultimii săi ani printre noi a avut o emisiune la PRO TV, „Profeţii despre trecut„, împreună cu Lucian Mândruţă, ulterior revelat ca foarte de dreapta. În paranteză fie spus, pe Mândruţă, „elevul” lui dom’ profesor (aşa îi zicea în emisiune, din „dom’ profesor” nu-l scotea pe bătrânul stalinist) îl socotesc printre staliniştii de dreapta ai zilelor noastre, un om care, dacă vremurile şi poziţia în presă sau politică îi permiteau, ar fi făcut astăzi ce a făcut Brucan în anii ’40 la Scânteia.

Un comunist ilegalist, ulterior secretar general de redacţie la Scânteia, incitator la represiune împotriva clasei politice interbelice dar şi împotriva unor mari jurnalişti din acea perioadă.

Să zicem că lucrurile astea, după revoluţie, au devenit „water under the bridge”. Ce m-a frapat însă şi m-a determinat să scriu acest articol a fost un text postrevoluţionar din  revista „Sfera politicii„, nr. 14, 1994, semnat de Brucan: „Sistemul prezidenţial rusesc – o necesitate istorică„.

Dacă incitarea la represiune din Scânteia anilor 1940 ar putea fi poate dacă nu scuzată măcar înţeleasă prin cerinţele vremurilor, prin convingerile comuniste, prin suferinţele din ilegalitate, ce îl mai scuză în 1994?

Tismăneanu scria în Revista22, în 29.09.2006, despre dubioasa convertire a lui Silviu Brucan. În treacăt fie spus, un articol slab, în care conţinutul nu justifică titlul căci Tismăneanu se îndoieşte doar că Brucan s-ar fi despărţit de bolşevism, dar nu ne spune la ce s-ar fi convertit.

După cum am constatat în articolul din Sfera politicii, Brucan nu s-a convertit decât la un soi de fascism, sau ceea ce numesc eu stalinism de dreapta (= fascism minus naţionalism).

A renunţat la opţiunile ideologice comuniste de o viaţă sau măcar s-a împăcat cu înfrângerea în războiul rece.

Dar nu a renunţat la bestialitate, la convingerile totalitare, la ideea că societatea trebuie condusă prin coerciţie, că statul trebuie să fie un instrument de teroare împotriva poporului, prin care să fie impuse diverse agende lipsite de popularitate cum erau, în 1994, reformele considerate/prezentate ca necesare pentru trecerea la capitalism (în articol e vorba de Rusia, dar totul este perfect aplicabil României).

Cu alte cuvinte, Brucan s-a lepădat poate de bolşevism, lucru de care se îndoia Tismăneanu în urmă cu 11 ani în Revista22. Dar dacă s-a convertit la ceva, s-a convertit doar la capitalism. NU la democraţie. A rămas fidel totalitarismului. Comunism, capitalism, nu contează: dictatură să fie!

Articolul „Sistemul prezidenţial rusesc – o necesitate istorică” poate fi consultat aici, dacă o mai fi disponibil când citiţi.

În 1994, Brucan ne spunea că

Principala cauză a dezordinii şi dificultăţilor social-politice din societăţile post-comuniste provine din încercarea de a construi simultan economia de piaţă şi democraţia. În euforia revoluţiilor din 1989, s-a format cumva ideea că cele două sarcini – fiind ambele obligatorii pentru a „intra în Europa” – vor merge mînă în mînă. (…) Patru ani mai târziu, constatăm că între cele două există de fapt o contradicţie, sau mai precis un decalaj în timp.”1

Observaţi eleganţa şi logica primei fraze din citatul de mai sus: principala cauză … provine din … (corect: principala cauză este … sau dezordinea şi dificultăţile provin din …).

Populaţia rusă, indisciplinată, nu înţelege necesitatea noilor sacrificii pentru edificarea societăţii capitaliste şi se opune:

„Grosul populatiei foloseşte drepturile şi libertăţile nou câştigate, mai ales dreptul la grevă şi la demonstraţii de stradă, pentru a protesta împotriva suferinţelor şi privaţiunilor aduse de prima fază a economiei de piaţă. Într-un cuvânt, libertăţile democratice sunt folosite pentru a stopa tranziţia la economia de piaţă – iată cum se manifestă în viaţa socială contradicţia dintre cele două sarcini – obiectul studiului de faţă.”2

Într-un cuvânt? 🙂

După ce ne plimbă prin istorie – Cromwell, Napoleon, Bismark, tigrii asiatici – Brucan ajunge la concluzia prestabilită:

Concluzia logică este evidentă: tranziţia la economia de piaţă cere un regim politic autoritar.3

Trebuie să fi fost o tragedie pentru omul ăsta că nici prima oară, pe vremea lui Stalin, nici a doua oară, în anii ’90, n-a putut decât să incite la crime şi represiune, fără a avea posibilitatea să le comită efectiv. Să fi avut puterea, ce ar fi fost capabil să facă!

Brucan nu a fost un comentator politic de cafenea înfierbântat de o cinzeacă, nici colegul meu de liceu dintr-o ţară occidentală, rămas la vârsta adolescenţei din punct de vedere intelectual, care crede şi astăzi că serviciile ar trebui să controleze nestingherite viaţa politică, mijloacele de informare, etc., în ideea că acestea sunt populate de agenţi 007 patrioţi şi că tot ce se întâmplă în România este parte dintr-un război nevăzut cu ruşii.

În 1994, era un om la vârsta senectuţii, trecut prin multe, cu multă influenţă în anumite perioade, aşa că nu are nici scuza ignoranţei, nici a imaturităţii intelectuale.

Silviu Brucan a fost, pe de altă parte, unul dintre semnatarii Scrisorii celor şase.

Iată încheierea acesteia, de aici:

Pentru a frâna aceste progrese negative interne şi internaţionale care fac să sufere naţiunea noastră, facem apel la dumneavoastră, ca un prim pas, să luaţi următoarele măsuri:

1) Declaraţi în mod categoric şi în termeni lipsiţi de echivoc că aţi renunţat la planul de sistematizare a satelor.
2) Restauraţi garanţiile constituţionale privind drepturile cetăţenilor. Aceasta vă va permite să respectaţi deciziile Conferinţei de la Viena privind drepturile omului.
3) Puneţi capăt exportului de alimente care ameninţă existenţa biologică a naţiunii.”

Vedeţi, în primăvara anului 1989, când la putere era Ceauşescu şi el, ca şi alţi fideli ai Moscovei, erau marginalizaţi, pe Brucan îl preocupau drepturile cetăţenilor şi garantarea lor constituţională.

Cinci ani mai târziu, în februarie 1994, în democraţie, liber şi nesilit de nimeni, el se pronunţa pentru un regim autoritar care să facă reforma cu pistolul la tâmplă, ca în anii lui Stalin. Sigur, vorbeşte de Rusia, dar e destul de evident că bate şaua rusească să priceapă iapa românească.

Concluzia este că ralierea lui Brucan la Scrisoarea celor şase nu a fost sinceră, ci pur şi simplu un atac împotriva lui Ceauşescu dictat probabil de fidelitatea faţă de Moscova şi de ranchiuna împotriva lui Ceauşescu, care l-a marginalizat (nu pot să speculez că a primit direct instrucţiuni, dar nici nu avea nevoie, căci ştia singur ce are de făcut).

Până la urmă în Rusia s-a aplicat terapia de şoc, Boris Elţin punând pentru asta tunurile pe Parlament. Şi la noi s-a făcut împotriva voinţei populare, fără să se ajungă totuşi la violenţa şi dezastrul din Rusia anilor ’90. Iar rezultatele nu au fost cele promise de aceşti profeţi.

S-a dovedit că nu aceşti atotştiutori precum Brucan sau Ilie Şerbănescu (nu cel de azi – cel din anii ’90) au avut dreptate, ci tocmai poporul care, exact cum îşi dorea Brucan, a fost reformat cu forţa, spunându-i-se că-i va fi mai bine.
__________________________
1Silviu Brucan, Sistemul prezidenţial rusesc – o necesitate istorică, în: Sfera Politicii, anul III, nr. 14, februarie 1994, p. 6
2Ibidem
3Ibidem

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s